Istoric

BISERICA  „NAȘTEREA  MAICII  DOMNULUI”  DIN  LETCA  NOUĂ

          Istoria bisericii „Nașterea Maicii Domnului” din Letca Nouă este legată de istoria satului, care ar fi preluat numele de la un cioban Leca, stabilit cu turma sa de oi în această zonă. Satul are o origine îndepărtată. Primele așezări omenești au fost, după spusele bătrânilor, în punctele Motroc, Cocoșilă și stupina lui Tudose, terenuri împădurite, aflate pe malul stâng al râului Glavacioc, care udă partea de nord a satului Letca Veche.

            Prima atestare documentară a localității Letca este reprezentată de documentul emis la Gherghița în 23 iunie 1596 de către domnitorul Mihai Viteazul, în care sunt luați ca martori la vânzarea unei moșii „megiașii du prin prejur și dinaintea, buni și bătrâni boieri și preoți”, între care este pomenit și un anume Tudor logofătul ot Letca.

Pe la începutul secolului al XVIII-lea, toată întinderea de teren de la Letca Veche la Letca Nouă și până la hotarul pădurii Bulbucata, dimpreună cu satul Bălăria, forma o singură moșie, al cărui proprietar era boierul Iordache Filipescu, ce-și avea conacul în Letca Veche. Locuitorii din puntele Cocoșilă și Motroc și-au ridicat o bisericuță de lemn, având ca preot pe un oarecare Ștefan. Urmași ai acestui preot se mai găseau în satul Letca Nouă pe la 1950, unul dintre ei, Dumitru M. Cristea Ștefan, fiind atunci membru în consiliul parohial.

 Pe la anul 1750, în timpul domnitorului Grigorie al II-lea Ghica(1748-1752), din cauza unei molime cumplite, o mare parte din acei locuitori a pierit. Boierul proprietar a dat foc bordeielor și a silit pe cei rămași să se mute din Motroc și Cocoșilă la vreo 5 kilometri mai spre nord-vest, în punctul Olaru sau Siliștea, pe malul gârlei Milcovăț, în partea de sud a actualului sat Letca Nouă.  

În anul 1752 ei și-au ridicat  o nouă bisericuță din bârne, unde se găsește azi cimitirul, și a durat până la miljocul secolului trecut ca biserică de cimitir, după zidirea noii biserici de zid a lui Nifon Mitropolitul. Vremea și nepăsarea au distrus-o. Bătrânii spun că deasupra ușii la intrarea în biserică, dar înăuntru nu afară, se găsea scobită cu dalta în lemn, cu caractere chirilice, următoarea pisanie: „Această sântă Bisearică este făcută de proprietarul moșiei Șoimani leat 1752.” Din pomelnicele primite de preotul Florea Pătroiu la mijlocul secolului trecut de la bătrânii satului, se păstează numele unor preoți care au slujit aici: preotul Ștefan, preotul Ion, preotul Petre Popa și preotul Neacșu Erghelie. Sunt înmormântați în partea de răsărit a fostei biserici, lângă altar, având pe morminte mici cruci de piatră.

            În anul 1856, Nifon Rusailă, Mitropolitul Țării Românești între 1850 și 1875, a cumpărat fosta proprietate a baronul Meitani, moșia Șăinești (nume probabil derivat de la Șoimani), numind-o Letca Nouă. Prin testament, după moartea lui, moșia a devenit proprietatea Așezămintelor Nifon Mitropolitul. Biserica, denumită și astăzi de locuitori „Mănăstirea lui Nifon”, a fost clădită aici între anii 1864 – 1867, cu cheltuiala acestuia. Pictura bisericii, executată în ulei între anii 1866 – 1867, în stil neoclasic, reprezintă opera pictorului Gheorghe Tattarescu, fapt pentru care biserica a fost declarată în zilele noastre monument istoric. Deasupra intrării în pronaosul bisericii se găsește pe o placă de marmură, gravată cu litere latine această pisanie: „S-a edificat această sfântă și dumnezeească biserică închinată hramurilor Sfinții  Împărați Constantin și Elena și Sfântului Patriarh Nifon, cu toată cheltuiala Preasfințitului Arhiepiscopului și Mitropolit Întâiul Primat allu Românii D.D. Nifon, pe proprietatea Sa Letca-Nouă între anii 1864-1867, și s-au sfințit în vara anului dela Hristos 1867, luna mai 21.”

            În altar, pe peretele dinspre nord, la Sfânta Proscomidie, tot pe o placă de marmură, se găsește gravat cu litere latine acest „Pomelnicu Ctitoricescu: Nifon Mitropolitul, Rusailă, Aposta, George, Ilie, Ioan, Dumitru, Ioan, Elena, Maria, Ioan, Ecaterina, Costandin, George, Maria.”

            Între anii 1927–1929, la inițiativa unui comitet în frunte cu preotul paroh Vasile M. Popescu, cu ajutorul enoriașilor, biserica a fost complet renovată. A fost dotată cu obiecte noi de cult, Sfinte Vase și un rând de veșminte. Pe toate era gravat numele mărinimoșilor donatori: familia Elena și Ion Badea Vlad din București, originari din Letca Nouă. Astăzi se mai păstrează în biserică candelabrul donat de această familie. Pictura maestrului Tattarescu a fost restaurată de pictorul bisericesc Stelian Apostol din București. În pronaos nu se mai păstrează nimic din pictura lui Tattarescu. Din cauza degradării totale, pictorul a zugrăvit câteva chipuri și scene care contrastează nefericit cu arta lui Tattarescu. Totuși, îi datorăm pictorului Stelian Apostol realizarea la tabloul votiv, pe peretele din stânga la ieșirea din biserică, a chipurilor primului Patriarh al României Mari, Miron Cristea, al Regelui Mihai I, care avea atunci doar opt ani, și al preotului Vasile Popescu.

La exterior s-a turnat o nouă temelie de beton, zidurile au fost din nou tencuite și consolidate cu contraforți, fiind legate cu bare groase de fier. Acoperișului i s-a înlocuit tabla cu alta nouă galvanizată. Turla a fost complet înlocuită, după planul arhitectului Roger H. Bolomey, arhitect-șef al Bucureștiului. Turla veche era mai scundă, în stil românesc, cea actuală fiind mai înaltă, de 7 metri, în stil gotic. Biserica a fost resfințită la 10 noiembrie 1929 de către Preasfințitul Episcop Tit Târgovișteanul, Vicarul Sfintei Arhiepiscopii a Bucureștilor.  În pridvor, pe peretele din partea stângă, o placă de marmură dă mărturie despre această renovare generală a bisericii.

            În anul 1952, pictura fiind complet afumată, a fost spălată de pictorii Nicolae Stoica, renumit restaurator de pictură religioasă, și Gheorghe Vânătoru din București. Nu s-a intervenit cu nimic asupra picturii inițiale, decât numai pe bolta sfântului altar, asupra chipului Maicii Domnului, care nu era originalul lui Tattarescu, ci al pictorului de la 1929, și acesta, complet degradat, a fost pictat din nou de pictorul Nicolae Stoica. Starea picturii de pe catapeteasmă este încă foarte bună, dar cea murală a început a se degrada.

            Din punct de vedere arhitectonic, biserica este în formă de corabie, lungă de 22 de metri, lată de 8 metri și înaltă de  metri până la cornișă, prezentând un turn clopotniță deasupra pridvorului. Turla este pătrată, ornamentată cu modele geometrice și are pe toate laturile ferestre lungi cu arcade rotunde în partea superioară, asemănătoare cu cele de la biserică. În interior cafasul este din lemn, spriinit pe două coloane de piatră. Stranele sunt noi, cele vechi fiind donate bisericii din Cămineasca.

            În anul 2002, în ziua de 3 noiembrie, la instalarea noului preot în parohie, părintele Edmond-Nicolae Popa, Icoana Maicii Domnului de la Axioniță a început să reverse lacrimi de mir din ochii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Această minune s-a repetat în mai multe zile, așa încât asupra bisericii din Letca Nouă s-au revărsat mulțimi de credincioși din întreaga țară. Rugăciunile multora aduse în fața Sfintei Icoane a Maicii Domnului au fost împlinite și acest fapt a transformat biserica într-un adevărat loc de pelerinaj. Dărnicia pelerinilor a dat posibilitatea executării reparațiilor necesare și biserica a fost resfințită în august 2004.

Totodată s-a realizat construcția așezământului filantropic „Grădina Maicii Domnului”, care îndeplinea mai multe funcții: centru de primire în regim de urgență pentru victimele violenței în familie și centru maternal pentru mama și copilul aflați în situație de separare familială, pentru copiii abuzați sau neglijați sau pentru gravidele aflate în dificultate. La 8 septembrie 2008, Preasfințitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, a sfințit Casa „Nifon Mitropolitul” cât și acest așezământ, care, la acel moment, găzduia zece persoane, mame și copii.

În urma unor alte lucrări de înfrumusețare a bisericii și a curții interioare, precum realizarea ușilor sculptate în lemn, montarea vitraliilor cu chipuri sfinte în tehnică bizantină, aplicarea unor scene și chipuri de sfinți pictate în mozaic pe fațada turlei, la 8 septembrie 2009 are loc slujba de târnosire a sfântului locaș, după cum mărturisește și placa de marmură așezată în pridvor, pe peretele din dreapta: „Acest Sfânt și Dumnezeiesc Locaș închinat Sfinților Împărați Constantin și Elena și Sfântul Patriarh Nifon al Constantinopolului s-a făcut cu cheltuiala Mitropolitului Primat al României, Înaltpreasfințitul Nifon Rusailă, pe proprietatea sa de la Letca Nouă, între anii 1864-1867. Minunat a lucrat Dumnezeu prin Icoana Preacuratei Sale Maici, de a făcut ca, în ziua a 3-a a lui noiembrie, anul 2002, din Sfânta Icoană să izvorască lacrimi de mir, la mult popor dând tămăduire sufletească și trupească. Acestea dar, văzându-le, de mult râvnă fiind aprins, slujitorul lui Dumnezeu Popa Nicolae s-a sârguit a zidi Așezământ copiilor năpăstuiți, care s-a și sfințit, în ziua a 8-a, luna lui septembrie, anul mântuirii 2008. Drept aceea, văzând binecuvântarea Maicii Domnului în acest loc, am hotărât a închina Sfântul Locaș acestei mari Folositoare și Păzitoare a creștinilor, rânduind ca cel dintâi hram Nașterea Maicii Domnului. Drept aceea, Noi, Vlădica Ambrozie al Giurgiului, cu autorul Tatălui, cu lucrarea Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, înconjurat fiind de mulțime multă de cler și popor, sfințit-am Prestolul în anul mântuirii 2009, luna lui septembrie, în 8 zile. Scrie, Doamne, în cartea vieții pe cei ce iubesc podoaba Casei Tale!”

Biserica din Letca Nouă a devenit așezământ monahal, pentru o scurtă perioadă (2015-2020) aici funcționând Schitul de maici Letca Nouă, pendinte de mănăstirea Găiseni. În august 2020 biserica ce adăpostește Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului cu Pruncul a revenit la regimul de enorie, așa cum fusese zidită chiar de ctitorul ei, Mitropolitul Nifon. Preot paroh a fost numit  Mihai-Cristian Taraș. Vechiul așezământ destinat copiilor, dup perioada tulbure din pandemie, a fost reactivat ca centru socio-educațional de zi, funcționând cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Ambrozie sub auspiciile Asociației Letca Nouă și a Parohiei Letca Nouă.

Preoții slujitori ai acestei sfinte biserici de la zidirea ei și până acum sunt următorii: Neacșu Erghelie, zis și Popescu, în timpul căruia s-a zidit biserica, decedat în anul 1879; Barbu Erghelie, fiul preotului Neacșu Erghelie, decedat de tânăr în anul 1882; Badea Ionescu, zis Crioșteanu, decedat în anul 1892; preotul Mihalache Popescu, fiul preotului Badea Ionescu, a slujit între anii 1885-1911; preotul Vasile Popescu, fiul preotului Mihalache Popescu, a funcționat din anul 1911 până în luna octombrie 1950; preotul Florea Pătroiu, venit de la parohia Osmancea din Dobrogea, slujitor din septembrie 1948 până în anul 1984; preotul Ștefan Coteanu, venit de la parohia Tangâru, slujitor între anii 1951 și 1958, a murit în temnițele comuniste la 9 aprilie 1959, după un an de detenție la penitenciarul Jilava; preotul Ion Gheorghe (1984-1991); preotul Sorin Dobre (1992-2002); preotul Edmond Nicolae Popa (2002-2015).